Tatomir Bernard, Cabinet Individual de Psihologie Bucuresti

Dificultatile unui parinte care isi creste singur copilul

Cu siguranta nimeni nu isi doreste sa fie in pielea unui parinte singur.

Nimeni nu isi doreste sa priveasca fata trista si dornica a propriului copil atunci cand intreaba unde este celalalt parinte.

Si sunt la fel de sigur ca nimeni nu isi doreste sa simta neputinta unui parinte singur care nu stie cum isi poate ajuta copilul. Din pacate, lipsa acestei dorinte nu ne impiedica sa dam piept cu realitatea dura in care parintii singuri se lupta pentru a oferi tot ce-i mai bun copiilor lor. Iata care sunt dificultatile cu care acestia se pot confrunta:

1. Calitatea educatiei pe care o ofera copiilor.

Indiferent de structura unei familii, calitatea educatiei este unul dintre elementele care pot anticipa dezvoltarea sanatoasa a copilului. Unui parinte singur ii poate fi greu “sa functioneze” ca parinte. Spre deosebire de parintii care sunt impreuna, un parinte singur isi poate sprijini copilul mai putin, poate avea mai putine reguli in casa, poate da dovada de inflexibilitate in educarea copilului si poate da nastere unui conflict cu acesta destul de repede. Astfel de poveri pot aparea in momentul in care el se lupta de unul singur, fara niciun ajutor din exterior. Din pacate, aceste neintelegeri se pot rasfrange rapid asupra copilului, conducand la diferite consecinte neplacute precum rezultate slabe la invatatura, probleme emotionale, un respect de sine scazut sau dificultati in incercarea de a stabili o conexiune cu ceilalti copii. In majoritatea cazurilor, rolul de parinte singur ii revine mamei. Totusi, chiar daca tatal nu mai este un membru al familiei, prezenta sa constanta in viata copilului poate avea o influenta benefica asupra acestuia. De asemenea, studiile realizate in acest domeniu arata ca implicarea tatalui in viata copilului este mai accentuata si pozitiva in urma unei separari intre parintii copilului. Cu toate acestea, doar o patrime din tatii divortati interactioneaza cu copiii lor. Interviurile luate copiilor in acest sens arata ca pierderea contactului cu tatal reprezinta unul dintre cele mai dureroase rezultate ale divortului. Desi sunt despartiti, este important ca parintii sa aiba o atitudine de cooperare avand in vedere cresterea copilului lor. In momentul in care parintii sunt de acord in ceea ce priveste deciziile si regulile pe care le impun copilului, acesta intelege ca implicarea parintilor nu este arbitrara, ci este bine gandita. Un alt beneficiu al “colaborarii” dintre cei 2 parinti este transmiterea unor valori comune care vor ajuta copilul sa-si dezvolte respectul pentru sine si pentru ceilalti, capacitatile de comunicare in societate, cat si incercarea de a reyolva disputele intr-o maniera asertiva. Copiii care reusesc sa dobandeasca aceste trasaturi cu ajutorul parintilor lor vor relationa cu mai multa usurinta mai tarziu si isi vor putea construi relatii sanatoase.

2. Probleme la nivel economic si incapacitatea de a sprijini intreaga familie de unul singur.

Majoritatea copiilor care locuieste cu un parinte singur este dezavantajata din punct de vedere economic. Acestuia ii poate fi destul de greu sa-si permita sa acopere cheltuilile casei, cat si sa reuseasca sa cumpere manualele si alte rechizite necesare copilului. In cazul in care un parinte singur nu primeste ajutor din partea celuilalt sau din partea altor rude, el este singura sursa a copilului sau. Iar aceasta situatie este de-a dreptul stresanta.

Daca nu reuseste sa-si intretina familia, un parinte singur poate alege sa mai aiba un al doilea job, ceea ce ii va reduce timpul pe care il petrece cu copilul sau. De asemenea, aceasta situatie poate fi un factor de stres in plus si te poate determina sa te invinovatesti ca iti cresti singur copilul. Este important sa-l asiguri de fiecare data ca desi esti departe de el, te vei gandi mereu la el.

3. Mai putin timp pentru propria persoana.

Un parinte singur simte adesea ca nu are timp pentru propria persoana. Si chiar daca la un moment dat va gasi timpul pentru activitatile pe care si le doreste, este posibil sa nu aiba energia de a le duce la bun sfarsit. Asa ca intalnirea cu prietenii se transforma, de fapt, in doua ore de somn. Pentru multi parinti, aceasta energie redusa este dramatica si poate conduce catre depresie. Tristetea care persista, iritabilitatea, insomniile sau castigul/ pierderea in greutate sunt ascociate cu depresia. Iar un parinte depresiv are foarte putine de oferit copilului sau.

4. Cand copiii devin o povara…

Responsabilitatile pe care un parinte singur le poarta il pot coplesi, iar copilul poate fi vazut ca o povara. Chiar si cele mai obisnuite activitati din viata copilului – mersul la scoala, serbarile – pot deveni obositoare pentru parintele care nu-i mai poate purta de grija nici macar propriei persoane. Astfel, o alta problema cu care un parinte singur se confrunta este o tensiune interioara ca nu ii poate indeplini copilului sau nevoile si dorintele pe care le are. Mai cunoasteti si alte dificultati cu care un parinte singur se confrunta? surse:damaideparte.ro

Exista oameni care considera ca refuzul de a vorbi despre o problema cu care se confrunta este mult mai benefic decat sa spuna ceva ce s-ar putea sa regrete mai tarziu.

Insa aceasta atitudine nu este nici pe departe o solutie. Nu pentru o relatie sanatoasa. De fapt, refuzul de a vorbi despre ceva ce ne deranjeaza indeparteaza toate posibilitatile de a gasi o rezolvare.

S-ar putea ca in unele momente sa simtim ca nu este nimic mai distant decat umarul rece de langa noi. Ignorarea unei persoane dragi in momentul in care aceasta doreste sa comunice o poate face sa se simta de parca nu este suficient de importanta pentru noi.

Poate ca multi dintre noi am fost in situatia de a dori sa comunicam, insa am fost respinsi. Daca va regasiti in aceasta categorie, aruncati o privire asupra sfaturilor de mai jos:

1. Vorbeste deschis despre tacerea dintre voi si nu oferi drept raspuns tot tacerea.

Ii poti spune partenerului tau ca esti constienta ca este furios sau trist, insa ti-ar face placere sa vorbiti despre ceea ce simte atunci cand se va linisti. Lasa-l sa inteleaga ca nu-ti poti schimba comportamentul sau atitudinea fata de el daca nu stii ce anume l-a deranjat.

Dupa ce ai facut acest pas, ofera-i timp sa actioneze. Ar trebui sa fie suficient de matur si de responsabil si sa inteleaga ca el trebuie sa actioneze daca vrea o schimbare. Ceea ce trebuie sa intelegi este ca tacerea lui nu are legatura cu tine, ci cu incapacitatea lui de a-si exprima emotiile. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa ramai calma si sa observi care va fi reactia lui.

2. Nu-ti asuma responsabilitatea pentru comportamentul sau.

Nu incerca sa te autoinvinovatesti pentru ca el nu comunica. Atata timp cat ti-ai exprimat dorinta de a te deschide in fata lui, el este cel care ar trebui sa faca urmatorul pas.

3. Daca tacerea dintre voi dureaza mai mult de o zi sau este o problema ce apare frecvent in relatia voastra, atunci transmite-i partenerului tau ca tacerea poate dauna relatiei voastre.

Exprima-ti ferm si calm ideea ca nu esti dispusa sa-l urmaresti prin casa pentru a avea o discutie matura. Iar daca el va continua sa te ignore, iti poti acorda putin timp pentru a te gandi care ar fi urmatorul pas in relatia voastra.

Stim, problemele cu adevarat importante nu se rezolva in trei pai mici, insa tacerea nu este intotdeauna de aur…

Insa tacerea care ascunde o serie de frustrari sau dezamagiri poate fi cu adevarat toxica pentru relatia noastra. Important este sa actionam la timp si sa fim dispuse sa impunem limitele necesare pentru a face o schimbare.

Voi ati fost tratati vreodata astfel? Cum ati reactionat?

Mania controlului este un fenomen intalnit in special in randul persoanelor care incearca sa dirijeze actiunile si comportamentele celorlalti astfel incat acestia sa actioneze conform propriilor asteptari.

Controlul este cel mai adesea o reactie a fricii. Oamenii care se lupta cu mania controlului se tem adesea ca vor ajunge sa fie la mila celorlalti.

Mania controlului se poate dezvolta in urma unor evenimente traumatice care au dat nastere sentimentelor de neputinta si haos, ceea ce a determinat persoanele respective sa tanjeasca dupa control intr-o modalitate nesanatoasa.

De exemplu, in anumite cazuri mania controlului poate rezulta din faptul ca oamenii se simt abuzati sau au fost neglijati. Daca un copil este abuzat din punct de vedere fizic, verbal sau sexual, este posibil sa se regaseasca in pozitia in care sa simta ca are din nou nevoie de control in viata sa.

Ceea ce ar trebui sa stim inca de la inceput este ca mania controlului este un “obicei” obositor si coplesitor. Descoperirea sursei fricii care sta la baza acestui comportament ne va ajuta sa gasim o portita catre rezolvarea problemelor de control.

Care sunt factorii care pot cauza mania controlului?

• Experiente de viata traumatice sau abuzive• Relatii care au esuat• Un nivel scazut al stimei de sine• Credintele si valorile unei persoane

Barbatii si mania controlului

Barbatii isi pot exercita controlul asupra celorlalti ca o metoda de a face fata propriilor temeri si nesigurante. Barbatii care abuzeaza verbal, fizic, sexual sau emotional oamenii pe care ii iubesc exercita durere asupra celorlalti deoarece ei insisi sunt indurerati. Pentru a-si demonstra puterea, ei nu isi dau voie sa se simta mai slabi sau mai vulnerabili decat oamenii din jurul sau.

Chiar daca durerea lor emotionala nu va fi evidenta, ei sunt constienti de ea, motiv pentru care se straduiesc si mai tare sa aiba control asupra situatiilor si oamenilor din viata lor. Exista barbati care dau dovada de mania controlului atunci cand nu le dau voie partenerelor lor sa vorbeasca cu anumite persoane, sa aiba un anumit comportament sau sa poarte o anumita vestimentatie.

Femeile si mania controlului

Nici femeile nu se las mai prejos din aceste puncte de vedere. Femeile care au fost abuzate pot abuza la randul lor de alte persoane pentru a simti ca isi recapata controlul. Abuzul, dependenta, problemele de incredere, neglijenta si abandonul pot determina femeile sa traiasca adevarate traume.

Cand o persoana nu isi poate controla starea emotionala, are tendinta de a se orienta catre exterior, pentru a vedea ce poate controla in afara ei. Foarte multe femei se lupta cu mania controlului in ceea ce priveste mancarea, imaginea asupra corpului, gelozia, vinovatia, nevoia de a fi protejare sau anxietatea.

Sanatatea noastra poate fi afectata de mania controlului?

Problemele legate de control pot fi daunatoare sanatatii noastre. Din punct de vedere fizic, ingrijorarea si anxietatea pot deteriora capacitatea corpului de a functiona corect, iar din punct de vedere emotional, aceleasi stari de ingrijorare si anxietate pot conduce la depresie.

In aricolul de maine, va vom oferi o serie de indicii care sa va ajute sa recunoasteti o persoana care sufera de mania controlului. Pana atunci, va invitam sa reflectati la rolul pe care controlul il ocupa in viata voastra.