Anunturi online si bucatarese de cursa lunga

Daca Romania ultimilor ani a prins putin, dar suficient, curaj pentru a scoate din dulap probleme vechi de doua decenii, romanii nu s-au molipsit inca de obiceiul de a spune lucrurilor pe nume.

 Nu de alta, dar traim intr-o tara in care „e rusine” inca mai exista ca argument public…

Pana sa aflati insa la ce se refera titlul, va voi servi insa o scurta pastila de istorie personala. Cu multi ani in urma, pe cand sucurile TEC si inghetata la vafa aveau efectul unei iesiri la mall, un pusti de vreo sapte-opt ani incepuse sa citeasca pe ascuns ziarele uitate de parinti in sufragerie. Atat pustiul in cauza (care semana bizar de mult cu autorul), cat si colegii lui de bloc citeau cu interes aceeasi pagina dubla, inghesuita si colorata: mica publicitate.

Printre vanzari de apartamente, animale de companie si macrameuri, existau si niste texte pe care nici macar un pustan abil nu le putea descifra. Plasate la rubrica de matrimoniale, anunturile cu pricina vorbeau mereu despre domni generosi, doamne placute si experiente de neuitat. Ce puteau deci oferi niste doamne tinere, cu putere de munca, unor domni generosi? Era clar pentru noi! Doamnele erau bucatarese, care uneori tineau companie celor care, e limpede ca lacrima, nu-si puteau face singuri o ciorba sau un piure de cartofi. De-aici si ideea de doamne de companie. Simplu!

Mai bizar e ca, in loc sa ne inlature noul crez, cativa adulti chiar l-au incurajat, pana cand am descoperit si singuri adevarul despre bucataresele de pe ultima pagina. Cam tot atunci am inteles si de ce soferii de tir care „faceau Turcia” spuneau mereu ca opresc la „non-stop”. Acum, la peste 20 de ani distanta, constant cu surprindere ca atitudinea si informatiile opiniei publice despre cea mai veche meserie nu s-au schimbat prea mult. Desi exista peste tot, intr-o forma sau alta, prostitutia e o problema despre care nu avem cu adevarat un dialog public, a carei legalizare ne ferim sa o promovam si pe care am prefera sa o stim ingropata undeva, in „bucataria” mentalului colectiv.

De ce devine evident lucrul asta? Pai, cu niciun an in urma, site-ului anuntul.ro i-a fost deschis dosar penal pentru „proxenetism”, evenimentul generand ceva valva la momentul respectiv. Trecand peste decizia de a sanctiona un singur site, cand Internetul e plin de pagini specializate in anunturi confidentiale si escorte, mai distractiv este chiar titlul articolului citat anterior. Din el aflam ca site-ul in cauza a fost folosit de „prostituate pentru a racola clienti”. De-aici ai putea intelege ca toti clientii aia, saracii, fusesera atrasi fortat in mrejele unor domnisoare, aflate sub controlul unei gasti de Lex Luthori virtuali. E cam ca atunci cand esti „racolat” de site-urile porno si de alte site-uri despre care nu stii niciodata cum au ajuns in Google History. Trecand peste ciudata interventie a statului in politica editoriala a unui ziar, imi inchipui cat obositor este procesul asta si pentru judecatorii si procurorii implicati. De ce?

Pentru ca definitiile unor termeni sunt inca extrem de vagi. Conform lor, un proxenet este un om care „indeamna sau inlesneste practicarea prostitutiei sau trage foloase de pe urma ei”, nu neaparat un om care recruteaza si constrange (cele doua sunt considerate circumstante agravante, dar nu definitorii). Prin urmare, daca ii faci cunostinta amicului tau cu o domnisoara ceva mai libertina, te-ai putea trezi inculpat peste noapte, chit ca tu o cunosteai pe respectiva de pe Facebook. Daca insa iti deschizi un serviciu de video chat, esti acoperit legal!

De altfel, un amic ceva mai pasionat de initiative legislative si mai informat despre cazul anuntul.ro, imi spunea ca intregul proces a implicat monitorizari individuale (cineva chiar a citit in interes de serviciu sute de mii de anunturi considerate suspecte), apeluri la moralitate si incercari de a defini notiuni elementare care sa descrie contactele „legale” dintre barbati si femei. Acum, ar fi usor sa facem mistouri de procedurile pe care le implica un astfel de caz dar, din pacate, cea mai mare piedica, atat pentru politisti, cat si pentru judecatori, o constituie faptul ca…

In Romania, va vine sa credeti sau nu, prostitutia a fost dezincriminata in 2014. Pana sa oftati in cor, dorindu-va sa fi fost din nou adolescenti, ar trebui sa va dau si vestile proaste. Dezincriminarea, in cazul nostru, inseamna ca practicantele acestei meserii nu vor mai fi inchise, dar cam atat. Nu au niciun cadru legal sa-si practice meseria, primesc cam aceleasi amenzi si pot fi ridicate daca sunt prinse ca o practica. Formele organizate sunt in continuare strict interzise, dar la fel de neclar definite (mai multe despre cadrul legal, a scris Dollo, intr-un articol despre costurile „razboiului impotriva prostitutiei„).

Probabil de asta s-a si discutat atat de mult despre cazul publicatiei online amintite. Ce anume constitutie prostitutie „in forma organizata?” Pestii care chinuie si ameninta niste fete dezorientate sau o platforma prin care oricine isi poate cauta clienti, inclusiv fetele care vor sa scape de pestii amintiti anterior? The Economist, intr-un studiu al carui titlu ar putea fi aproximat prin „Cum revolutioneaza noua tehnologie cea mai veche meserie” sustine ca mutarea online elimina intermediarii obisnuiti – bordeluri si agentii, proxeneti si „madame”, lasandu-le pe practicante sa-si ofere si promoveze asa cum vor produsele.

Intre timp, liderii nostri politici tremura de frica alegatorilor pudibonzi si continua sa lupte impotriva realitatii si a bunului simt. Suntem, deci, intr-o situatie pur romaneasca, in care parca am vrea sa facem ceva, dar nici n-am vrea sa pierdem capital politic. Totusi, se uita Europa urat la noi… deci hai sa dam o mana de vopsea si sa spunem ca am cumparat un gard nou. O dovada in sensul asta a fost si incercarea anemica a lui Silviu Prigoana de a legaliza fenomenul in 2010, incercare ingropata de aberatiile colegilor de breasla.

Da, suntem inca la nivelul „bine vs. rau” si de data asta nu putem arunca toata reticenta publicului in bratele educatiei religioase. Nu de alta, dar a existat o perioada destul de lunga din istoria Romaniei (incheiata abrupt de regimul comunist) in care relaxarea legislativa a permis desfasurarea acestei activitati. Astfel, nu ii putem banui pe inaintasii nostri de a fi fost mai putin credinciosi, ci doar mai putin reticenti la… realitate.

Sincer, s-au scris deja zeci de articole cu motive pentru care „bucataria traditionala” ar trebui legalizata complet, dar comentariile au fost fie cancerigene, fie mult prea defensive, desi veneau de la asa-zisi aparatori ai drepturilor personale (sa ne amintim de scandalul „periculosului mititel romanesc” si de alte scandaluri care au scos de la naftalina tot felul de luptatori ninja ai spatiului online).

Prin urmare, nu cred ca strica sa mai repet si aici implicatiile unei probleme precum prostitutia. Le voi explica insa intr-un mod in care le-ar fi inteles si un pustan inca neafectat de nebunia online: prin aluzii culinare. Asta nu inseamna ca un pusti de 9-10 ani trebuie sa ia parte la discutia asta, dar e bine sa fiti pregatiti daca intr-o zi cel mic va va cere bani de saorma.

1. Toata lumea mananca.

Unii si-au gasit bucatareasa sau bucatarul, altii inca mai cauta. Unii au trecut pe raw vegan si sunt bizar de mandri de asta. Dar mai exista si oameni care-s dependenti de fast-food sau care pur si simplu vor sa afle ce inseamna „cu de toate”. Daca vrem ca lumea sa consume moderat si sanatos, interzicerea mancarii nu e o strategie buna. In plus, sa nu-i uitam nici pe cei obsedati de gusturi exotice pe care am prefera sa-i stim in restaurant, decat pe strada, incercand sa convinga tinere domnisoare sa le gateasca.

2. La fel ca la Masterchef, pestii sunt o problema.

Daca legea ar fi mai coerenta, adevaratii pesti nu ar avea in ce iaz sa se scalde. In mod normal, singurul intermediar intre un meniu si cei care vor sa-l deguste ar trebui sa fie posesorul sau posesoarea lui. In spatiul ala n-ar trebui sa existe nici statul si nici vreun „tatic” local. Culmea, posibilitatea de a-ti pune propriile anunturi si de a-ti alege clientii ar putea fi unul dintre primii pasi ai eliminarii pestelui din meniuri.

3. Cand nimeni nu gateste, toata lumea moare de foame

Bucataria moderna ia diferite forme, de la kebap-ul vandut la colt de strada, la saloanele de gratar erotic, pana la chiria platita prin meniuri complete. Cert este ca, fara un cadru legal clar, nimeni nu are teoretic voie sa incaseze vreun ban: nici Statul, care si-ar putea umple serios rezervele, si nici bucataresele si bucatarii talentati. In plus, o groaza de oameni raman nemancati.

4. Preparatele bune au retete corecte

Bucataria profesionista are propriile reguli, de la manusile obligatorii pana la spatiul mare de gatit, corect amenajat. In plus, practicantii meseriei dau un set de teste pana sa-si poata vinde preparatele. Nu de alta, dar pericole sunt multe, iar un pui prost gatit poate dobori o intreaga armata. Totul devine mult mai sigur, daca exista un set de reguli. Daca insa haosul se ascunde abil in spatele „dezincriminarii partiale”, sansele sa primesti un produs bine facut scad cu fiecare zambet fals al chelnerului.

5. Nu ANPC-ul e de vina

Trecand peste inevitabilele abuzuri, e greu sa arunci toata vina in spatele oamenilor legii, insuficient platiti si fortati sa intareasca o lege pe care nu o inteleg. Sigur, domnisoara vinde saorma si o poti amenda, dar nu-i poti inchide ghereta. Deci, cum procedezi? Ii amendezi pe cei care au turnat asfaltul pe strada unde „vinovata” profeseaza?

6. Sa vinzi salata e una, sa-ti faci un restaurant KFC ilegal e total altceva

Surprinzator, dar actuala legislatie nu face mare lucru spre a preveni traficul de mancare la scara larga si nici abuzurile grave (genul de abuzuri impotriva carora se duc lupte europene). Din contra, descurajand competitia corecta, se permite aparitia a tot felul de francize dubioase, cu patroni veniti din colturile mai putin sigure ale hartii.

7. Prea multi bucatari strica ciorba

In dialogul despre bucataria moderna exista atatea voci, incat cu greu poti descifra retetele originale. Feminismul (o ramura locala a lui, cel putin), reprezentantii mai multor culte si luptatorii pentru moralitatea publica ne tot spun de ani de zile ca toata carnea procesata e cancerigena, dar nu ne ofera alta alternativa in afara grisului cu lapte.

As putea continua prin a insira si alte avantaje al legalizarii, insa cred ca daca argumentele financiare si rationale nu v-au convins, e putin probabil ca cele culinare vor avea alt impact. De ce sa aduc tema in discutie tocmai acum? Pentru ca Romania este exact in punctul in care trebuie sa hotarasca ce pozitie are in cateva chestiuni esentiale. Decat sa discutam despre probleme care inca nu exista, mai bine sa le studiem pe cele care vor continua sa existe, fie ca interactionam sau nu cu ele.

Deci, daca populatia chiar nu are nevoie de serviciile acestor domni si doamne, sa se stabileasca un cadru coerent care sa le interzica practica. Daca insa exista insa suficienti sustinatori sau cel putin suficienti oameni neafectati de existenta ei, de ce sa nu punem lucrurile clar si legal pe foaie? Nu de alta, dar, daca o sa continuam sa o invartim doar ca pe o moneda de capital politic si daca, din cand in cand, o sa acuzam ziare online de proxenetism, cea mai veche poveste nu va avea niciodata un deznodamant fericit.

P.S: Daca articolul vi se pare greu de „digerat”, puteti oricand sa va dezvoltati gastrita citind comentariile de pe marile site-uri care au indraznit sa abordeze pana acum problema.

02.03.2016
krossfire
//www.krossfire.ro/anunturi-online-si-bucatarese-de-cursa-lunga (sursa articol)