Florina Timofte, Cabinet individual de Psihologie Bucuresti

„Dezvoltarea personală este procesul de armonizare şi unificare Eu-Sine, este procesul de optimizare creatoare şi maturizare psiho-spirituală a persoanei în dinamica sa evolutivă. Indicatorii realizării unei dezvoltări personale de succes sunt: conştientizare extinsă de sine, potenţarea propriilor capacităti evolutive, redimensionarea, integrarea şi redirecţionarea responsabilă şi eficientă a propriului scenariu de viaţă şi a dinamicilor evolutive relaţionale şi colective.” Spre deosebire de consiliere, care se adresează mai mult conştientului, şi spre deosebire de psihoterapie, care se adresează mai mult inconştientului, dezvoltarea personală presupune lucrul fluid şi stimulativ cu ambele faţete ale realităţii psihice, interne şi externe, suprafaţa şi profunzimea, conştientul şi inconştientul.

Ca şi în cazul psihoterapiei, încercarea de a teoretiza şi de a surprinde în termeni specifici întreg universul dezvoltării personale, este un „must have” al ştiinţelor respectate şi se poate dovedi extrem de clarificatoare pentru cei ce intră în acest domeniu. Însă oricât de specifici ar deveni termenii folosiţi, tot par uneori insuficienţi sau confuzi. Şi asta pentru că, dezvoltarea personală este dincolo de cuvinte. Cu toate acestea, tot cu ajutorul cuvintelor voi încerca să explic de ce, dar le voi folosi în ordinea, în maniera şi în ritmul cu care ele au reuşit să ajungă la mine. De aceea, ceea ce urmează, nu este nici pe departe o explicaţie completă a ceea ce înseamnă dezvoltarea personală, este doar “prima pedală a unui om care s-a urcat pentru prima oară pe bicicletă.”

dezvoltarea personală şi textele motivaţionale

“Rostul vieţii e să te bucuri de viaţă”, scria Marin Preda în opera Moromeţii. Cuvintele , mesajul cuvintelor lui, au fost întotdeauna şi sunt şi în prezent,  peste tot în jurul oamenilor. În muzică, poezie, filosofie, teatru, film, artă, în textele şi articolele motivaţionale care au împânzit internetul, în cărţile de dezvoltare personală care au umplut rafturile librăriilor. Cu toate că acest mesaj este peste tot, oamenii continuă să se întrebe „care este sensul vieţii mele?”, „încotro mă îndrept?”, „care este drumul meu?”. Una dintre explicaţii ar putea fi următoarea: chiar dacă acest mesaj reşeste de multe ori să pătrundă în adâncurile fiinţei umane şi să o determine să îşi spună: „de acum mă voi bucura de viaţă mai mult”, „de acum voi trăi fiecare clipă”, apare un obstacol: tot în adâncurile fiinţei umane sunt lucruri precum conflicte identitare, agresivitate (nativă sau dobândită), traume, mecanisme de aparare solide etc.

Acestea transformă mesajul, care pe moment poate avea un caracter revelator, în simple cuvinte. Iar acestea singure nu pot surprinde aspectele intime, profunde, singulare ale universului interior. De aceea, dezvoltarea personală nu este despre a citi articole sau cărţi de dezvoltare personală. Bineînţeles că acestea pot avea un impact semnificativ, bineînţeles că îi învaţă pe oameni să privească lumea din mai multe perspective şi îi ajută să se dezvolte. Doar că ele, singure, nu reuşesc să demistifice lucrurile care se ascund în inconştient.  Cuvintele pot avea, pe moment,  un impact major la nivelul conştientului, însă atunci când ele se lovesc, la nivelul inconştientului de bariera pusă în cale de mecanismele de apărare, de exemplu, ele nu mai au nicio şansă şi devin simple cuvinte. Mai mult decât atât, se poate întâmpla ca bombardarea cu multe cuvinte/mesaje ale acestei bariere să determine mecanismele de apărare să se întărească şi mai mult. Astfel, oamenii pot ajunge să pună la îndoială lucruri în care înainte alegeau să creadă cu tărie. Nesuportând incertitudinea, ajung să nu mai suporte astfel de mesaje şi să le ia în derâdere. Şi de aceea, dezvoltarea personală este, ca şi psihoterapia şi consilierea, ”ca mersul pe bicicletă, nu putem învăţa să mergem pe bicicletă citind o carte despre biciclete.”