Institutul de Cercetare si Dezvoltare pentru Apicultura (I.C.D.A.)

FLORI DE MIERE - Mierea este un remarcabil produs stupului!

Fiind obtinuta din nectarul florilor sau din unele secretii dulci existente pe plante, mierea este cunoscuta ca o extraordinara sursa de energie, dar si ca un excelent produs pentru sanatate. Mierea contine in principal glucide – glucoza si fructoza, acestea fiind zaharuri simple, direct asimilabile. Cele doua componente de baza (fructoza si glucoza) se  gasesc in proportie de cca 80% si sunt direct asimilabile de catre organism, furnizand rapid organismului o energie sanatoasa! Mierea de albine are o valoare energetica de 300 kcal/100 g, iar datorita faptului ca fructoza are o capacitate de indulcire mai mare cu 73% comparativ cu zaharoza (zaharul), poate fi utilizata in cantitati mai mici pentru aceeasi capacitate de indulcire. Desi in cantitati mici in compozitia diverselor sortimente de miere, exista o paleta larga si de alte substante nutritive cum ar fi vitamine, minerale, acizi organici, substante aromatice sau factori cu rol antibiotic, imprumutand din proprietatile terapeutice ale plantelor de origine.

In functie de sursele vegetale vizitate de albine, mierea poate fi florala  – monoflora si poliflora, sau miere de mana (numita si miere de padure, miere neagra sau miere de brad).

Mierea este regasita pe tot parcursul istoriei umanitatii, ea contribuind la bunastarea omului pentru care a reprezentat si reprezinta un aliment sanatos. In egala masura ea este cunoscuta si pentru numeroasele sale aplicatii terapeutice, datorita proprietatilor sale biologice, astfel mierea este nutritionala si aperitiva, este energizanta si dinamizanta, are efecte antioxidante (determinate de prezenta pigmentilor carotenoizi – B-caroten, a flavonoizilor si a polifenolilor), este antibacteriana si antiseptica, digestiva (reduce aciditatea gastrica), antianemica (prezenta fierului si a vitaminelor B6 si B9) si behica (calmeaza tusea), faciliteaza asimilarea calciului si a magneziului la nivelul tesutului osos, este febrifuga, laxativa (determinata de prezenta fructozei), emolienta si cardioprotectoare, avand proprietati de hranire a muschiului cardiac, fiind asociata cu efecte hipotensoare. Mierea de albine are efecte hepatoprotectoare, este sedativa, cicatrizanta (in aplicatii in strat gros, mierea previne suprainfectarea r?nilor, accelereaza regenerarea tesuturilor afectate si favorizeaza cicatrizarea). Toate aceste proprietati sunt recunoscute de foarte mult timp pe baza observatiilor populare si medicale, dar si pe baza cercetarilor stiintifice.

Exista numeroase sortimente de miere romaneasca recunoscute pe plan national si international, unele mai des intalnite (de salcam, de tei, de floarea soarelui,de rapita, de mana - conifere sau miere de padure, miere poliflora in functie de speciile de plante nectarifere),  iar altele cu totul rare (coriandru, sulfina, albastrele, zmeura , menta specifica Deltei si Luncii Dunarii, maracini, cimbrisor, roinita, trifoi,etc.

Va invitam sa va indulciti cu mierea noastra  FLORI DE MIERE – marca ICDA!

Polenul este elementul reproducator, masculin, al florilor pe care albinele il colecteaza si il amesteca cu secretiile lor salivare si nectar pentru a-l depozita in stup ca hrana proteica, sub forma de pastura, fara de care viata familiei de albine practic ar fi imposibila. Daca mierea reprezinta sursa de energie vitala pentru desfasurarea tuturor activitatilor, polenul reprezinta elementul plastic, sursa de proteine, lipide si vitamine pentru dezvoltarea si evolutia familiilor de albine de-a lungul anului.

Polenul contine numeroase elemente esentiale pentru viata. Este bogat mai ales in aminoacizi, proteine, lipide si acizi grasi, enzime, elemente minerale si oligoelemente. Contine deasemenea toate vitaminele grupului B, cantitati insemnate de beta-caroten, vitaminele C, D si E substante cu actiune antibiotic?, substante de tip precursori hormonali si factori de crestere.

Polenul recoltat de albine, ca si derivatul sau natural, pastura, se consuma sub forma de supliment alimentar in scopul fortificarii organismului si a cresterii rezistentei naturale a acestuia la infectii. In medicina, are largi aplicatii, in special in boli hepatice, afectiuni de prostata, afectiuni psihice. Este un excelent factor natural de prevenire a fenomenelor degenerative asociate procesului de imbatranire.

Laptisorul de matca reprezinta secretia glandulara a albinelor tinere destinata hranirii matcilor pe toata perioada vietii acestora precum si pentru prima faza de crestere a puietului.

Laptisorul de matca are aspect vascos, de culoare alba si consistenta cremoasa, avand in compozitia sa elemente esentiale printre care: un larg spectru de aminoacizi, proteine, lipide intre care se pot mentiona acizii grasi nesaturati superiori si fosfolipide, dar si o impresionanta concentratie de vitamine. Laptisorul de matca poate fi considerat un adevarat cocktail de vitamine B), minerale (microelemente), acetilcolina (cu rol in transmiterea influxului nervos), substante cu actiune antibiotica, precursori hormonali si factori de crestere.

Administrat in alimenta?ie, laptisorul de matca este recomandat impotriva oboselii, pentru ameliorarea fortei fizice, dar si pentru refacerea echilibrului fizic si psihic.

Propolisul este un amestec de substante rasinoase naturale, ceara vegetala si ceara de albine, colectat de albine de pe mugurii, scoarta si ramurile unor arbori si arbusti, in scopul protejarii familiei de albine impotriva bolilor si inamicilor naturali.

Compozitia naturala a propolisului consta in flavonoizi, compusi fenolici, aldehide aromatice, cumarine, vitamine si elemente minerale, care confera produsului excelente proprietati menite sa asigure mentinerea bunei functionalitati a organismului.

Propolisul are numeroase proprietati biologice printre care cele puternic antioxidante, antiinflamatorii, antimicrobiene, cicatrizante, anestezice locale. Ca si mierea, propolisul a fost cunoscut inca din antichitate si este actualmente utilizat in intreaga lume ca remediu de uz intern (diabet, cancer, reumatism, afectiuni cardiovasculare, bronhopulmonare si hepatice), dar si extern (afectiuni dermatologice, arsuri, rani etc.). Lipsa sa de nocivitate a atras atentia si interesul specialistilor din nutritie si terapeutica, fiind actualmente considerat unul dintre cele mai interesante si promitatoare resurse naturale ale viitorului.

Ceara de albine este un amestec de substante grase, lipide si hidrocarburi cu miros usor de rasina. Din timpuri stravechi ea a fost utilizata pentru o mare varietate de produse terapeutice printre care cataplasmele, pomezile sau cremele de infrumusetare. In industria farmaceutica, ceara de albine este utilizata in realizarea unguentelor, pentru filmarea tabletelor, ca adeziv sau in alte intrebuintari.

Veninul de albine este secretat de glandele specializate ale albinelor lucratoare si ale matcilor. Lucratoarele il utilizeaza pentru apararea stupului impotriva intrusilor, iar matcile pentru a-si elimina rivalele.

Veninul de albine contine o mare varietate de substante-amine biogene, peptide, enzime, care in ciuda conotatiei neplacute asociate denumirii de “venin” sunt foarte importante pentru organismul uman.

Efectele veninului de albine sunt cunoscute din vechime, motiv pentru care produsul a fost utilizat de multa vreme in medicina traditionala.

Metode recente de tratament constau in aplicarea de injectii, aplicarea terapiei cu venin de albine in puncte de acupunctura (apipunctura) conform medicinei orientale. Pentru evitarea durerilor asociate tratamentului clasic cu intepaturi de albine sau prin injectii, veninul de albine este componentul activ al unor creme cu aplicare locala sau tehnici fitoterapeutice (Apireven). Principalele afectiuni în care veninul de albine isi probeaza eficacitatea sunt cele reumatismale, nevralgiile, scleroza multipla, dar si de stimulare a sistemului imunitar.