FarmaciaTa

Anginele sunt inflamatii acute ale faringelui care intereseaza intreaga sa histostructura, precum si totalitatea formatiunilor limfatice ale cercului Waldeyer (constituit din amigdalele palatine, amigdala faringiana, amigdala linguala si amigdala tubara, unite intre ele printr-o serie de foliculi limfatici).

Faringele, prin asezarea sa la intretaierea cailor aerodigestive, constituie o poarta de intrare pentru o seama de agenti patogeni. Angina sau amigdalita este receptia de aparare a amigdalei fata de o agresiune produsa de un germene patogen banal sau specific. Clasificarea anginelor este dificila si intotdeauna putin arbitrara. O clasificare mult utilizata este cea a lui Portmann in: angine rosii (virale) care apar in oreion, rujeola, gripa, poliomelita; angine eritematopultacee; angine cu false membrane (angina difterica); angine ulceroase (angina herpetica, zosteriana, aftoasa, din pemfigus); angine ulceronecrotice (angina Vincent, scorbutica, angina tip aloure, angina gangrenoasa); angine din bolile hematologice (angina leucemica, angina din mononucleoza infectioasa, angina granulocitara).

Cum apar anginele (amigdalitele)?

Anginele sau amigdalitele rosii, banale, sunt frecvente si, in general, benigne. Ele sunt de origine virala, sunt foarte contagioase, iar aparitia lor este legata de anotimpurile racoroase cu variatii bruste de temperatura (iarna, inceputul primaverii). Anginele rosii au debut brutal marcat de o stare generala alterata, febra, frisoane, jena la inghitire care se accentueaza rapid, transformandu-se in dureri localizate in amigdale ce iradiaza spre urechi si exacerbate de deglutitie. In unele cazuri se pot asocia semne rinofaringiene (obstructii nazale, rinoree). Evolutia afectiunii este de 3-4 zile, dupa care temperatura scade brusc, iar semnele functionale si locale retrocedeaza. Complicatiile sunt rare (otite, sinuzite, edem de laringe, broncho-pneumonii) si sunt datorate unei suprainfectii bacteriene.

Tratamentul amigdalitei acute simple este simptomatic si consta in repaus in camera, regim cu lichide in cantitati mari, antitermice (aspirina, paracetamol, algocalmin), gargara cu solutii alcaline, antiseptice locale, comprese umede calde sau alcoolizate in jurul gatului. Tratamentul cu antibiotice in anginele virale este discutabil. Antibioterapie se va utiliza numai in cazul suprainfectiilor microbiene si aparitiei complicatiilor, la recomandarea medicului specialist.

Boala debuteaza brusc cu frisoane

Amigdalita eritemato-pultacee succede amigdalitei eritematoase. Ea este adesea consecutiva unui contact direct cu un purtator de germeni, fiind o boala contagioasa. Aceasta amigdalita nu apare in perioade de electie, fiind mai frecventa la inceputul si sfarsitul iernii, dar nici in perioada estivala nu este exclusa. Agentul cauzal cel mai important al amigdalitei eritemato-pultacee este streptococul. Exista numeroase forme de streptococ, dar meritul de a antrena grave complicatii reumatismale sau renale ii revine streptococului beta hemolitic A. Alti germeni pe care-i putem gasi in anginele bacteriene sunt stafilococul, pneumococul, bacilul Friedllander. Boala debuteaza brusc cu frisoane, cefalee, curbatura si crestere termica la 38 - 39° Celsius. Durerea faringiana apare progresiv, la inceput surda, apoi devine vie, bilaterala, dand uneori dureri in urechi. Vocea se modifica in unele cazuri, ducand la aparitia asa-numitei "voce amigdaliana". La examenul local amigdalele apar hipertrofiate, hiperemice, cu puncte albe la nivelul criptelor. In regiunea subangulomandibulara exista in mod constant ganglioni tumefiati si durerosi. Toate anginele bacteriene pot antrena complicatii imprevizibile loco-regionale sau generale, de aceea trebuie adoptata o atitudine prudenta in prescrierea tratamentului.

Antibioterapia se face minimum 7 zile

Conduita terapeutica cuprinde repaus la pat pe perioada temperaturii crescute si se prelungeste la cei cu antecedente reumatismale sau renale, regim alimentar hidro-lacto-zaharat antiinflamator, antialgice, antiseptice bucale, nazofaringiene si antibiotice. Dupa cunoasterea rezultatului obtinut la exudatul faringian, se va adapta tratamentul in functie de antibiograma. Antibioterapia se va face minimum 7 zile. Tratamentul incorect si incomplet poate duce la aparitia unor complicatii postacute (glomerulonefrite acute difuze, leziuni cardiace si articulare). Amigdalitele acute repetate si existenta complicatiilor la distanta constituie indicatie de scoaterea chirurgicala a amigdalelor (amigdalectomie). Aceasta se practica la 3-4 saptamani de la episodul infectios acut.

Dr. Carmen Padure,

Medic primar ORL,

Centrul Medical Medsana,

Telefon: 021/410.85.43, 021/410.84.59.

Rubeola este o boala infectioasa virala contagioasa, ce se caracterizeaza prin manifestari clinice usoare in copilarie. Afectiunea prezinta simptome severe la copilul mare si adult si este extrem de grava la produsul de conceptie.

Rubeola are caracter sezonier - apare la sfarsitul iernii si primavara. Este determinata de virusul rubeolic, sursa de infectie fiind omul. Virusul se poate izola din secretiile nazofaringelui, sange si urina.

Afectiunea se transmite pe cale:

Aeriana - prin picaturi; Obiecte recent contaminate; Transplacentar (de la mama se transmite prin placenta la fat). Rubeola afecteaza sugarul pana la adultul tanar, avand o frecventa crescuta intre varstele 5 si 9 ani. Nou-nascutii poseda imunitate de la mama aproximativ 6 luni. Contagiozitatea incepe cu 7-10 zile inainte de eruptie si inceteaza dupa 5-7 zile de la eruptie. La copii cu rubeola congenitala contagiozitatea se poate prelungi pana la 1 an.

Simptomatologie

Perioada de incubatie a rubeolei este 2-3 saptamani. Afectiunea, ca si celelalte boli contagioase, are trei perioade:

Perioada prodromala (o-4 zile) se caracterizeaza prin: subfebrilitate sau febra moderata; disconfort; indispozitie; hipertrofia ganglionilor cervicali, retroauriculari, occipitali este tipica pentru rubeola; ganglionii sunt mobili, de marime medie, dar fara a prezenta periadenita; artralgii. Perioada de stare (eruptiva): apare o eruptie maculopapuloasa -pete mici, slab conturate, foarte dese, de culoare roz, izolate, neconfluente (lasa intre ele portiuni de piele sanatoasa). Eruptia apare initial pe fata, mai intai retroauricular si pe frunte, apoi disemineaza pe trunchi si extremitati; membrele sunt mai putin afectate. Eruptia este usor pruriginoasa. Principalele simptome sunt: enantem - macule eritematoase pe palatul moale; febra in prima zi; conjunctivita. Perioada de convalescenta: se manifesta prin astenie, artralgii; ganglionii dispar dupa cateva saptamanii de boala; eruptia dispare fara a lasa urme. Complicatii posibile ale rubeolei:

artralgii; manifestari hemoragice (la copii mai frecvent purpura trombocitopenica); encefalita rubeolica. Rubeola congenitala

Apare la copii nascuti din mame cu rubeola in timpul sarcinii care nu au fost imunizate inainte (nu au prezentat boala inaintea sarcini si nici nu au fost vaccinate). Riscul de a produce leziuni la fat scade cu cat creste varsta de gestatie la care este infectat. Rubeola poate determina avort, nastere prematura, malformatii congenitale sau moartea fatului.

Intertitlu:

clinice si manifestarile pe care le poate prezenta un nou-nascut cu rubeola congenitala sunt:

copilul se poate naste cu greutate mica pentru varsta de gestatie; petesii, purpura; icter; hepatomegalie; rash; ganglionii de la nivelul extremitatii cefalice, gatului si trunchiului sunt inflamati; afectare oculara (retinita, cataracta, glaucom); malformatii cardiace; surditate; pneumonie interstitiala. Sindromul Gregg al rubeolei congenitale evidentiaza dupa perioada noanatala:

surditate; cataracta sau glaucom; boala congenitala de cord; retard mental sever. Nou-nascutul poate fi o sursa de infectie, el fiind excretor de virus.

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului se stabileste in functie de sursa de infectie -contactul cu un bolnav, absenta vaccinarii sau a bolii, semnele clinice. Diagnosticul este sugerat de evidentierea de anticorpi specifici antirubeolici Ig M sau Ig G in sangele pacientilor suspectati. In infectia primara sunt prezenti anticorpii antirubeolici IgM, ulterior sunt detectati anticorpii antirubeolici Ig G.

Conduita terapeutica

Copiii se izoleaza o saptamana la domiciliu si sunt indicate repausul la pat, adminstrarea de antitermice, un tratament medicamentos simptomatic, igiena tegumentelor si mucoaselor. Imunizarea activa (vaccin viu atenuat) este indicata incepand cu varsta de 1 an si la populatia feminina intre 15 si 18 ani. Vaccinul antirubeolic la copil se poate administra simplu sau in asociere cu vaccinurile antirujeolic si antiparotida epidemica.Vaccinul antirujeolic este este contraindicat la gravide. Se indica intreruperea sarcinii la gravidele receptive, iar la cele la care varsta sarcinii este inaintata sau care refuza intreruperea sarcinii se administreaza imunoglobuline specifice antirujeolice.

Dr. Silvia Ionescu

Medic neonatolog

E-mail: silviaionescu178@yahoo.com