FarmaciaTa

Implantul dentar reprezinta o inovatie a stomatologiei, care inlocuieste puntile protetice si asigura o buna functionare a miscarilor maxilo-faciale. Insa, ceea ce se cunoaste mai putin este faptul ca aspectul placut este asigurat de suprastructura pe implantul dentar (coronita, puntea protetica si proteza mobilizabila), ceea ce se vede cand persoana zambeste.

Medicul stomatolog trebuie sa ii explice pacientului ca procesul de introducere a unui implant dentar este unul complex, la care contribuie mai multi factori, de la structura osoasa pana la zambet, astfel incat, cea mai buna decizie sa fie luata impreuna.

Planul de tratament propus de medicul dentist este cel favorabil pacientului, insa acesta din urma influenteaza planul definitiv, intrucat partea financiara este un factor decisiv.

Resorbtia osoasa determina tipul de implant

Resorbtia osoasa reprezinta ingustarea tesutului osos de sustinere a dintilor si a maselelor, intervenind odata cu varsta, fumatul si lipsa dintilor. Resorbtia osoasa determina tipul de implant ales pentru pacient. Astfel, daca tesutul osos este mare, se recomanda un implant mai lung, iar unui tesut osos mic ii corespunde un implant mai scurt. Implantul dentar sta la baza functionalitatii acestei proceduri, insa aspectul estetic este oferit de catre puntea sau proteza pe care medicul dentist protetician o alege, in functie de tonicitatea buzelor si a liniei surasului.

Tonicitatea slaba a buzelor impiedica utilizarea puntii clasice

Tonicitatea fiziologica a buzelor este favorizata in majoritatea cazurilor de resorbtiile minime, moment in care se pot realiza puntile cimentate. Insa, exista situatii cand de la nivelul de resorbtie medie se poate trece la nivelul de resorbtie mica. In cazul unei tonicitati slabe a buzelor, trebuie stiut ca acest considerent nu poate fi rezolvat prin puntea clasica.

Puntea insurubata, a doua varianta

In aceste conditii, partea estetica nu poate fi rezolvata prin aceasta metoda, motiv pentru care medicul dentist renunta la augmentarea osoasa si propune pacientului puntea insurubata. Aceasta amelioreaza lipsa osoasa din zona vestibulara, care mentine tonicitatea buzelor. Tinand cont de acest exemplu, lucrurile pot varia, deoarece tonicitatea buzelor poate fi prezenta sau absenta in toate cele trei cazuri de resorbtie osoasa.

Linia surasului influenteaza alegerea metodei de tratament

Pacientul trebuie sa acorde o foarte mare importanta suprastructurilor, deoarece ele sunt vizibile, nu implantul, oferind un aspect placut si natural. De asemenea, linia surasului prezinta particularitati care influenteaza trasarea planului de tratament. De exemplu, in cazul unei paciente cu resorbtie osoasa medie, unde, teoretic, i s-ar potrivi o punte insurubata pe implanturi, daca linia surasului este mult mai sus decat zenitul dintilor frontali, atunci ne confruntam cu o mare problema estetica. Aceasta deoarece gingia falsa de acrilat nu se va potrivi niciodata cu gingia naturala, iar discrepanta va fi foarte mare.

Cum stim daca este resorbtie mica, medie sau avansata?

Pe langa setul de poze si radiografia panoramica realizate in prima sedinta, se mai iau amprente pentru modelul de studiu. Aceasta etapa nu ar trebui sa lipseasca din procesul aplicarii implantului. In functie de aceasta, putem discuta despre cele trei niveluri de resorbtie astfel:

• Daca tehnicianul trebuie sa mai razuiasca dintii pentru a-i monta pe arcada si a se obtine ocluzia corecta, atunci avem o resorbtie minima;

• Daca tehnicianul trebuie sa adauge putina ceara sau dintii sunt aproape perfect incadrati, atunci vorbim de o resorbtie medie;

• Daca tehnicianul trebuie sa completeze masiv cu ceara pentru a obtine ceva functional si estetic, atunci este o resorbtie avansata.

Pacientul trebuie sa cunoasca toate optiunile de tratament

Pacientului trebuie sa i se explice toate optiunile si posibilitatile, ca si limitele rezultatelor pentru fiecare in parte. In concluzie, putem spune ca suprastructurile pe implanturi sunt punctul zero de la care trebuie sa plece planul de tratament in momentul in care se doreste anticiparea rezultatului final. In acest fel, si asteptarile pacientului sunt cat mai ancorate in realitate.

Dr. Razvan Savu,

Medic dentist generalist,

Clinica stomatologica Royal Dental,

Telefon: 0725.008.800

contact@royaldental.ro

Tartrul dentar este un complex organo-mineral aderent de suprafata dentara sau alte structuri solide orale, lucrari protetice, aparate ortodontice, rezultat din mineralizarea placii bacteriene.

Tartrul contine, alaturi de substante, minerale si componente organice comparabile cu ale placii dentare. Insa este intotdeauna acoperit de un strat de placa bacteriana inca nemineralizata.

De cate tipuri este tartrul?

Dupa localizare, exista:

• Tartrul supragingival (tartrul salivar);
• Tartrul subgingival (tartrul seric).

Tartrul supragingival prezinta cateva localizari specifice:

• Suprafata linguala a dintilor frontali inferiori;
• Suprafata vestibulara a molarilor superiori, in dreptul orificiului canalului stenon;
• Suprafata ocluzala a dintilor laterali lipsiti de antagonisti.

Dieta vs. tartrul

Depunerea tartrului este influentata mai mult de consistenta alimentelor decat de continutul lor. Cele dure, cu actiune mecanica pronuntata intarzie formarea tartrului. S-a constatat ca deficienta vitaminelor A, B6, PP si consumul de alimente bogate in calciu, bicarbonate, proteine, glucide favorizeaza formarea tartrului. Pe de alta parte, aportul de vitamina C din alimente scade cantitatea tartrului.

Formarea tartrului dentar

Tartrul se depune de la varste tinere, iar primul care apare este tartrul supragingival. Cel subgingival apare dupa varsta de 9 ani si poate fi intalnit in 47-100% dintre cazuri dupa 40 de ani. Ritmul de formare a tartrului depinde de:

• Localizarea dintelui;
• Variatiile individuale ale fluxului salivar;
• Natura alimentelor;
• Particularitatile masticatiei.

Dupa 4-6 luni de la initierea depunerii, se obtine un nivel maxim de acumulare, dupa care incepe sa se regleze.

Detartrajul este o manopera terapeutica foarte simpla prin care se indeparteaza tartrul (piatra) de pe dinti si, uneori, de pe lucrarile dentare.

Solutia este detartrajul

Indepartarea tartrului reprezinta una dintre etapele tratamentului parodontopatiilor marginale superficiale sau profunde, prevenind aparitia acestora. Este indicat sa se realizeze inaintea oricarei manopere in cabinetul stomatologic, pentru ca tartrul permite retentionarea placii bacteriene, un mediu neprielnic realizarii extractiilor dentare, interventiilor chirurgicale sau tratamentului ortodontic si protetic.

Tartrul afecteaza sanatatea dintilor

Unii pacienti refuza realizarea detartrajului dintilor mobili (in special la mandibula), pe motiv ca tartrul ii imobilizeaza si astfel „le prelungeste viata” pe arcada. Placa bacteriana care retentioneaza la nivelul depozitelor de tartru duce la agravarea afectiunii parodontale care a avut ca efect mobilitatea dentara. Deci tartrul este daunator si nu prelungeste viata dintilor.

Detartrajul mecanic trebuie completat cu detartrajul manual

Detartrajul se poate realiza cu instrumentar manual, cu aparate cu ultrasunete sau cu aer comprimat. Desi detartrajul mecanic permite indepartarea tartrului cu mai putin efort, nu este traumatizant pentru gingie si permite indepartarea coloratiilor dentare. Detartrajul mecanic trebuie completat cu detartrajul manual care permite netezirea suprafetelor dentare pentru a evita depunerea ulterioara a placii bacteriene. La sfarsitul sedintei de detartraj este indicata o clatire energica a gurii cu apa, ce permite trecerea acesteia prin spatiile interdentare. La sfarsit, apa trebuie lasata sa cada liber din gura. Ulterior, este indicata realizarea unui periaj profesional, urmat de clatire abundenta. Este recomandat ca detartrajul sa se faca la intervale de cel putin sase luni.

Contraindicatiile detartrajului

Este bine de stiut ca exista si contraindicatii in folosirea detartrajului. Pacientul trebuie sa informeze medicul daca are probleme respiratorii pentru ca, odata cu aspirarea apei pulverizate de aparatul de detartraj, se pot aspira microbi. De asemenea, nu este recomandat pacientilor care sufera de o boala transmisibila prin aerosoli sau celor cu accese accentuate de voma. Aparatele de detartraj ultrasonice magnetostrictive pot perturba functionarea dispozitivelor electronice (de exemplu, peacemaker cardiac). De asemenea, vibratiile produse pot fisura lucrarile protetice din portelan si pot fi decimentate fatetele vestibulare.

Dr. Cosma Oprea,

Medic primar stomatolog.

Dr. Giovana Constantin,

Medic specialist stomatologie.